Prima vizita : Consultatie clinica primara GRATUITA

Consultatia clinica primara este primul pas in comunicarea dintre Dvs. si medicul stomatolog curant. Cu acest prilej vom intocmi o fisa de anamneza (identitate, date de contact) in care vom nota statusul Dvs dentar, istoricul medical (boli cronice, sensibilitati, alergii, interventii medicale, afectiuni si predispozitii genetice)si vom schita un plan de tratament pe sedinte cu expunerea optiunilor existente si un pret estimativ.

La finalul consultatiei clinice primare , pacienţilor li se inmâneaza o trimitere catre un laborator de radiologie pentru efectuarea de radiografii ortopantomografice OPG ( radiografia este vitala şi indispensabila pentru un tratament eficace şi serveşte ca element de comparaţie pentru şedinţele bianuale de control stomatologic ), radiografii retroalveolare (afecţiuni osoase, radiculare)si poze diagnostice.

Consultaţia clinica primara este precedata la urmatoarea vizita de consultul de specialitate si igienizarea profesionala.

Mic Dictionar de Termeni

Abces dentar - colectie purulenta cu punct de plecare dentar ce se dezvolta in partile moi perimaxilare, cu evolutie submucoasa sau cutanata.

Abces medicamentos - colectie formata in urma obturarii canalelor radicularecu o pasta antiseptica. Abces parodontal - colectie purulenta formata in parodontiul marginal, prn suprainfectarea tesutului de granulatie din pungile parodontale, putând evolua spre abcedare la mucoasa din vecinatate.

Abces parodontal - colectie purulentă formată în parodontiul marginal, prn suprainfectarea tesutului de granulatie din pungile parodontale, putând evolua spre abcedare la mucoasa din vecinătate.

Acrilat - material plastic sintetic folosit în stomatologie la construirea protezelor dentare.

Adenom - tumoră benignă localizată în zone ale cavitătii bucale unde se găsesc glande salivare mici.

Aftă - leziune superficială, dureroasă, cu margini regulate, cu suprafata acoperită de un depozit alb-gălbui, sau mai rar hemoragic, înconjurată de o aureolă inflamatorie si care prin spargere, lasă locul unei mici ulceratii.

Agenezie - tulburare în dezvoltarea embrionară, carcaterizată prin lipsa unui organ sau a unei părti a organismului.

Alveole - cavităti osoase, de dimensiuni mici, ale maxilarelor, în care sunt implantate rădăcinile dintilor, care se fixează prin ligamentele alveolare la peretii ososi.

Anodontie - lipsa, totală sau partială, a dintilor, interesând fie numai dentitia deciduală fie si pe cea definitivă.

Asialie - absenta sau scăderea accentuată a secretiei salivare, întâlnită în infectii generale grave, în diverse intoxicatii sau în diferite afectiuni ale glandelor salivare.

Bruxism - strângere violentă a arcadelor dentare prin contractura puternică a muschilor ridicători ai mandibulei sau involuntar, de obicei în timpul somnului.

Cement radicular - tesut de tip osos care face parte din parodontiu, situat de-a lungul rădăcinilor dentare, în jurul dentinei, având o structură adecvatăfunctiei sale principale de fixare a dintelui în alveolă.

Cheilita - termen generic pentru leziuni de tip inflamator ale mucoasei buzelor, cu etiologie variată:microbiană, agenti chimici (tutun, farduri), agenti fizici (soare, lumină), agenti toxici alimentari.

Decapusonare - metodă chirurgicală prin care se face excizia fibromucoasei ce acoperă coroana molarului, pentru a crea posibilitatea continuării si desăvârsirii eruptiei.

Dentină - strat mai gros din strucuta dintelui, produs de odontoblaste, format din substantă anorganică, cu predominanta fibrelor de colagen, la nivelul coroanei dintelui învelit de smalt, iar la nivelul rădăcinii învelit de cement.

Detartraj - Metodă terapeutică stomatologică, prin care se îndepărtează depozitele de tartru, supra si subgingival, de pe dintii naturali si, în unele cazuri, de pe lucrări protetice. Este indicat ca tratament profilactic si curativ al afectiunilor acute si cronice ale parodontiului marginal; se poate face manual si cu ultrasunete.

Diastemă (strungăreată) - în stomatologie, termenul este folosit, în special, pentru spatiul dintre cei doi incisivi centrali, superiori si inferiori.

Distrofie dentară - modificări de formă, număr , structură si dimensiune , produse de tulburări care au afectat dintele în diferite etape ale perioadei formative si care sunt evidente pe structurile dentare, în momentul eruptiei.

Dizarmonie dento-alveolară - anomalie ce reflectă incongruenta dintre dimensiunea arcadelor alveolare si dimensiunea dintilor si se manifestă prin înghesuire dentară (volum prea mare al dintilor în raport cu volumul osului alveolar) si prin spatiere dentară (dimeniune redusă a dintilor în raport cu arcadele alevolare ).

Drenaj canalicular - deschiderea largă a camerei pulpare dentare, cu evacuarea continutului pulpocanalicular si cateterizarea canalului radicular până la apex , pentru drenajul procesului septic paraapical.

Ectopie dentară - eruptia unui dinte în afara pozitiei lui normale pe arcada alveolară : poate fi congenitală sau câstigată, dintii găsindu-se inclusi sau în eruptie , interesând dintii permanenti, atât ai maxilarului (incisivi, canini, premolari), cât si ai mandibulei (canini, premolari, molari de minte).

Edem - acumulare de lichid seros in tesuturi , ca urmare a unor tulburări de circulatie sanguină sau limfatică ( de natură inflamatorie sau mecanică ) sau a modificărilor la nivelul substantei fundamentale.

Eroziune - ulceratie usoară, superficială, a pileii sau a mucoaselor , cauzată de agenti fizici, chimici, mecanici sau aparută în urma unei inflamatii ori a protezelor incorect adaptate.

Eruptie dentară - proces fiziologic în dezvoltarea dintilor temporari si permanenti , prin care, pe măsura desăvârsirii formării si dezvoltării lor, dintii migrează, traversând osul si fibromucoasa gingivală, exteriorizându-se pe procesul alveolar, în cavitatea bucală , la anumite perioade de vârstă, constante pentru fiecare dinte în parte.

Fatetă dentară - constructie protetică ce reconstituie partea vizibilăa dintilor artificiali (fatetă vestibulară sau ocluzală), având forma si culoarea dintelui natural , confectionată din diferite materiale (acrilat, compozit, portelan).

Cavitătilor - etapă prin care se îndepartează anfractuzitătile smaltului si se execută rotunjirea unghiurilor extreme ale cavitătilor, asigurând o bună rezistentă a marginilor si o adaptare perfectă a materialului de obturatie la marginea cavitătilor.

Fistulă dentară - canal care se formează in urma unui proces inflamator parodontal apical, prin care se scurge la exteriro ( piele sau mucoasa ) o secretie purulentă.

Fluorizare locală - metodă caripreventivă de aplicare locală a fluorului care se realizează prin mai multe moduri :
1. badijonarea suprafetelor dintilor cu solutie de florură de sodiu ( de 3-4 ori in decurs de 10 zile, după aparitia molarului de 6 ani).
2. aplicarea (timp de 1 min ) pastei de Nafestezină, pe suprafata tuturor dintior.
3. fluorizarea cu geluri florurate constă in aplicarea de săruri organice de fluor ce
reduc solubilitatea smaltului si usurează fixarea de fluor la suprafata dentară ( o dată e săptamână , timp de 2-3 min , pe suprafata dintilor ).
4. fluorizarea pastelor de dinti , cu combinatii organice de aminofluoruri.

Fractură dentară - leziune a smaltului, dentinei , cementului, în care portiuni de dinte sunt desprinse si pot interesa uneori pulpa coronară sau radiculară.

Frenectomie - Metodă chirurgicală de corectare a frenurilor labiale hipertrofice, îngrosate, ce constă într-o incizie eliptică (de o parte si de alta a frenului), îndepărtânduse portiunea îngrosată, după care, marginile plăgii se suturează;

Frenoplastie - Metodă chirurgicală, de corectare plastică a frenurilor labiale si linguale foarte scurte ce se poate realiza prin diverse tipuri de incizii (transversală, două incizii angulare de o parte si de alta a bridei, în formă de V cu frenul împins în sus si plastia în Z ce presupune o incizie mediană de-a lungul frenului si două incizii orizontale, obtinânduse două lambouri triunghiulare ce se pozitionează unul în continuarea celuilalt si se suturează astfel.

Frenotomie - Metodă chirurgicală de corectare a frenurilor scurte si subtiri, în care se face o incizie transversală a frenului obtinându-se imediat eliberarea buzei sau a limbii si adâncirea santului vestibular sau sublingual.

Gangrenă pulpară dentară - complicatie a cariei dentare, în care sub actiunea unei flore bacteriene variate, pulpa se necrozează prin infectare. în unele cazuri procesul necrotic rămâne la nivelul pulpei coronare sau radiculare, iar în cazurile complicate se extinde în tesuturile parodontale apicale.

Gingivectomie - manoperă chirurgicală ce presupune îndepărtarea peretilor gingivali si a pungilor parodontale, cu scopul de a îndepărta elementele patologice din pungile parodontale.

Gingivită - inflamatie de cauză iritativă, infectioasă sau toxică a gingiei, ce se manifestă prin congestie, secretie, sângerare si în unele cazuri apărând ulceratii la nivelul papilei interdentare si coletului dintilor.

Glosită - Defineste inflamatia acută sau cronică, superficială sau profundă a limbii cu etiologie greu de precizat.

Granulom - Pseudotumoră inflamatorie constituită dintr-un tesut conjunctiv de granulatie, ca expresie a unei inflamatii productive.

Hidroxid de calciu - substantă biologic activă, utilizată în deschiderile accidentale ale camerei pulpare, coafajele indirecte ca pansament si în afectiunile pulpare radiculare, după extirparea nervului ca pansament si sterilizant; are un pH alcalin, mentinând functia de neodentinogeneză prin formarea de fosfatază alcalină.

Hipoplazia smaltului - tulburare a formării smaltului (amelogeneză) exprimată prin perturbări în formarea matricei organice, ce se manifestă la unul sau mai multi dinti si este cauzată de diverse maladii generale, ca de exemplu, rahitismul.

Imobilizare dentară - metodă ce constă în imobilizarea dintilor parodontotici, într-un bloc de mai multi dinti, astfel capabil să reziste fortelor nocive, paraaxiale.

Implant dentar - dispozitiv realizat din titan, sub formă de ac, surub, cilindru, lamă, ce este introdus în os, pentru a înlocui rădăcina unui dinte. Pe această structură, după circa 3 luni de la inserare, timp necesar osteointegrării (umplerea spatiilor dintre spire în cazul surubului, cu os) se montează un bont protetic pe care se va realiza în laborator, în urma amprentării o coroană dentară.

Infectie - stare patologică a organismului cauzată de pătrunderea în interiorul acestuia si de, dezvoltarea ulterioară a unor agenti patogeni cum ar fi virusuri, microbe, paraziti.

Inocluzie - lipsa de contact ocluzal a arcadelor dentare.

Labiodontie - Raport de ocluzie în care incisivii arcadei superioare se întâlnesc cu cei de pe arcada inferioară pe marginea incizală, ducând la abraziuni dentare.

Lacună cuneiformă - leziune exprimată prin lipsa de substantă dentară, sub formă de con, localizată la coletul dintilor pe fata vestibulară, cu aspect dur, neted, strălucitor, uneori modificat de culoare.

Lichenul plan bucal - varietate de lichen plan, ce se găseste doar la nivelul mucoasei bucale, la nivelul fetei interioare a obrazului, cu aspectul unor frunze de ferigă albicioase.

Matrice dentară - dispozitiv ce îl ajută pe medical dentist să refacă conturul distrus al unui dinte căruia îi lipsesc unul sau mai multi pereti (fete); poate fi din material metalic sau plastic, partială pentru reconstructia unui singur perete, sau circulară pentru reconstruirea mai multor pereti lipsă.

Mentinător de spatiu - este un aparat ortodontic ce se aplică în urma extractiilor premature la copii, pentru a preveni migrarea spre anterior a dintilor posteriori, sau spre posterior a dintilor anterior, păstrând astfel spatiul necesar eruptiei dintelui permanent.

Obturatia canalelor radiculare - se realizează cu scopul de a închide ermetic canalul radicular, la finalul oricărui tratament endodontic, fiind realizat pe toată lungimea si lătimea canalului radicular, pană la nivelul apexului (vârful rădăcinii), prevenind astfel reinfectarea spatiului din interiorul canalului dar si a parodontiului apical.

Obturatia de bază - aplicarea unui strat de ciment fosfat de zinc, eugenat de zinc, compomer, între suprafata dentinară rezultată în urma preparării cavitătii si materialul de obturatie definitivă a dintelui cu scopul clar de a izola camera pulpară de efectele negative ale factorilor fizici si chimici, ca de exemplu cald, rece, etc.

Obturatia dentară - după prepararea corectă, îndepărtarea totală a tesuturilor alterate de procesul carios, se umple etans cavitatea cu compozit, amalgam sau diverse cimenturi, realizându-se astfel restaurarea coroanei dintelui. în trecut, cavitătile erau umplute printre altele si cu plumb, de aici rămânând termenul de "plombare".

Obturatia provizorie - obturatie intermediară ce reface coroana dentară si protejează dintele de agresiunea factorilor fizici si chimici, în cadrul tratamentelor complexe ce impun temporizarea obturatiei definitive a dintelui.

Ocluzie - raport static sau dinamic între arcadele superioară si inferioară.

Osteointegrare - termen utilizat în implantologie ce defineste faptul că între corpul implantului si osul înconjurător nu mai există interpus un alt tesut, ele făcând astfel corp comun.

Parodontită apicală - leziune inflamatorie sau distrofică a parodontiului apical, provocată de factori locali sau generali.

Parodontită marginală - inflamatie localizată la nivelul parodontiului marginal, cu formare de pungi gingivale, resorbtie osoasă si mobilitate dentară.

Parodontopatie - defineste o stare patologică a parodontiului ce se poate manifesta superficial sau profund, distrofic sau tumoral.

Parodontiu - este un complex morfo-functional ce asigură fixarea dintilor în osul alveolar fiind alcătuit din diverse ligamente alveolo-dentare, osul alveolar, gingia si cementul radicular.

Pericoronarită - defineste inflamatia tesuturilor moi ce înconjoară coroana dentară a unui dinte aflat în eruptie. Forma congestivă este o complicatie a eruptiei molarului de minte inferior, ce este însotită de congestia (înrosirea) mucoasei gingivale din partea posterioară a molarului doi, ce duce la jenă în masticatie, în deschiderea gurii si în momentul înghitirii.

Portmatrice - dispozitiv utilizat la montarea matricei dentare folosite în obturarea cavitătilor de clasa a-II-a (ce au un perete anterior sau posterior distrus).

Pulpa dentară - complex vasculo-conjunctivo-nervos, responsabil de sensibilitatea si vascularizatia dintelui, este mai voluminoasă în partea coronară decât în cea radiculară, si comunicând cu restul organismului prin formenul apical, prin care pătrund în pulpă elementele seroase, vasculare, limfatice.

Rebazare - metodă de adăugare a unui strat subtire de acrilat la nivelul părtii interioare a unei proteze cu scopul readaptării acesteia la câmpul protetic ce a suferit modificări.

Rezectie apicală - îndepărtarea chirurgicală a vârfului unei rădăcini în scop terapeutic.

Sialoree - exagerare a secretiei salivare determinate de iritatii nervoase, ca reflex în timpul sarcinii, afectiunilor gastro-intestinale, la menopauză, intoxicatii, sau ca efect secundar al unor medicamente.

Smaltul dentar - învelisul extern al coroanei dentare, dispus până la nivelul coletului, este substanta cea mai dură a organismului. slefuirea dentară - operatiunea de îndepărtare a unei părti a smaltului dentar ce duce la formarea unui bont dentar ce va fi acoperit cu o coroană artificială.

Tartrul dentar - depozit organo-mineral ce este alcătuit în principal din fosfati si carbonati de calciu, ce se depune la nivelul părtii inferioare a dintelui (colet) atât supra cât si subgingival, în special la nivelul grupului frontal inferior pe partea interioară (spre limbă) si la nivelul molarilor superiori spre obraz. Aparitia sa este favorizată de igiena bucală defectuoasă si de tipul alimentatiei, de diversele anomalii dento-maxilare, iar la rândul său este considerat un factor favorizant important în aparitia parodontopatiilor.

Titanul - este un metal alb-argintiu ce se găseste în natură sub formă de compusi. în stare pură, 99.85%, este materialul de electie folosit în fabricarea implanturilor dentare endoosoase deoarece are o mare rezistentă, rigiditate, duritate, are imunitate biologică, actiune regeneratoare si terapeutică, greutate redusă, pH neutru si rezistentă la soc termic.

Vasoconstrictie - defineste îngustarea lumenului vascular cauzată de constrictia muculaturii netede a vaselor sanguine.

Vasodilatatia - defineste dilatarea vaselor sanguine cauzată de relaxarea musculaturii netede a vaselor.

Xerostomie - este sindromul de "gură uscată"ce apare din cauza unor disfunctii ale glandelor salivare din avitaminoze (în special avitaminoza C), sau sindroame oculosalivare.

Xialoză - defineste scăderea secretiei salivare, aspect neted si depapilat al limbii, crăpături la colturile gurii, apărute din cauza alterării tesutului glandular determinate de administrarea unor medicamente, sau radiatii ionizante.